Ma 25.03.2014    18:30

Performers Lab

 Performers Lab, laborator de performativitate si improvizatie condus de Madalina Dan- prezentare cu public.
Inceput ca un coaching tinut in cadrul Meet the next generation, program de mentorship si cercetare organizat de Wasp- Working Art Space and Production, Performer’s Lab s-a dezvoltat cu intentia de-a oferi performerilor/dansatorilor autohtoni, unii fara un parcurs academic in dans contemporan un cadru educational si de cercetare mai consistent si mai profesionist decat cursurile de dans contemporan pentru amatori. Pe parcursul unei perioade intensive de lucru de doua luni de zile, am creat/elaborat, impreuna cu un grup de opt performere (Andreea David, Nicoleta Enache, Ruxandra Enache, Smaranda Gabudeanu, Cristina Lilienfeld, Alina Lungu , Melania Macesaru, Ruxandra Stanciu) un cadru de laborator de performativitate si improvizatie, trecand prin tehnici si principii de miscare in dansul contemporan si tehnici somatice (anatomie experentiala si bodymindcentering).

Facand o analiza a termenului “performativ” in limbajul artistic local, pot sa remarc cum el incepe sa fie din ce in ce mai uzitat in vocabularul de specialitate, dar nu numai. Folosit mai in gluma mai in serios, aud din ce in ce mai des in jurul meu “performance” in loc de spectacol sau a performa in loc de a dansa. Ceea ce inseamna ca termenul s-a impamantenit si in oralul colectiv. Poate ca acum e momentul sa aprofundam putin taramul prin genul acesta de studiu, atat pe partea practica cat si pe cea educationala. Iar aici vorbim despre dobandirea unor abilitati performative, despre reperarea unui soi de metoda de lucru fondata pe baza unor parametri care se aplica fiecarei miscari, gest sau prezente, despre lucrul la un sistem de notatie si reprezentare grafica a acestor instrumente in incercarea de-al face transmisibil si utilizabil si cu alte ocazii.

“A per-forma: a face vizibil prin formă acel ceva ce nu are formă. Prezenţă vine din latinescul "praesension" – a percepe dinainte. A fi prezent înseamnă a suspenda dorinţa de a fi în altă parte. A percepe provine din latinescul per-cipere – a primi, a incorpora, a întrupa , a încarna. Experienţa se defineste ca o acţiune-cuvânt, de ceea ce se întâmplă în fapt. Experienţa umană este relevată publicului prin forma şi cuvântul actantului, a cărui carne este predată dinainte percepţiilor a ceea ce se spune. Pentru actant, a se "încarna" în prezenţa altora (a publicului) înseamnă a-şi suspenda dorinţa de a fi în altă parte decât în prezenţa acelor alţi. A întrupa înseamnă a-ţi preda în mod conştient şi voit întreaga fiinţă în beneficiul trăirii momentului; înseamnă să alegi să fii urmărit în timp ce îţi trăieşti cea mai intimă dintre experienţe.” (Making Sense, Getting Through The Word’'s Body de Judith Koltai)

Performer’s Lab s-a axat pe descoperirea multiplelor resorturi si abordari in a per-forma corpul. Am explorat drumul de la extragerea senzatiei, impulsului, emotiei, intentiei, gandului, gestului dintr-un firesc, personal, intimist si inconstient la aducerea in planul constient si de reprezentare a acestor factori, pe tehnica de improvizatie pornind de la anumite reguli de functionare prescrise. In procesul de lucru am exersat cu parametri descrisi pe larg in tabelul ce urmeaza a fi expus mai jos in text, astfel: fie intr-o fraza coregrafica, fie in improvizatie libera, fie aplicatii unor partituri coregrafice (scores) pe care le-am creat pentru fiecare performer in parte, fie intr-o compozitie coregrafica de grup.
Fara a se vrea exhaustiv si atotcuprinzator, acest sistem incearca mai degraba sa subdivida niste parametri care de fapt se afla intr-o relatie de interdependenta din dorinta de-a face mai evidente si chiar mai scolastice multiplele modalitati de-a exprima, intelege, produce prezenta, gestul, miscarea. In afara timpului si-al spatiului nu putem genera nimic; calitatile miscarii sunt si ele intrinseci, dar faptul ca putem urmari, repera, constientiza si controla o logica a acestor parametri aduce un aspect mai tehnic, mai practic performativitatii in improvizatie, care se poate accesea nu doar bazandu-ne pe inspiratia de moment si pe interventia divina a Terpsichorei. Facand o analogie cu corpul uman si organizarea lui anatomica, cunoasterea si incorporarea felului atat de complex si organic in care acesta functioneaza ma aduc mai aproape de o experienta mai profunda si mai sofisticata a locuirii propriul corp, care s-ar petrece chiar daca n-as sti unde e stomacul, ce functii detine si cat de legat e de planul somatic, dar ar fi mult mai saraca.
Realizarea grafica a tabelului, a partiturilor coregrafice cu simboluri si legenda: Andreea David (arhitecta) si Melania Macesaru (graphic designer).



Exemplu de partitura coregrafica improvizatorica pentru practica perfomativa (improvisational score for performative practice):


Feedback performere:
(Cristina Lilienfeld) Laboratorul acesta a fost adesea la limita dintre autodezvoltare performativa si autodezvoltare personala, tocmai de aceea transformarile in spatiul de „joaca” nu s-au putut intampla in mine decat in compania celor din afara.(..) Am reevaluat si reinvestigat familiarul, am trecut peste limite puse de eticheta lucrurilor deja stiute si am ajuns in disconfort, in lupta cu supra expunerea, in lupta cu ce este exprimabil si ce nu(…) Am descoperit dincolo de placerea de a fi interesant pentru ceilalti, puterea de a nu fi apreciat si a fi inca prezent la ceea ce esti si faci. Am facut lucruri la care stiu ca sunt buna si lucruri pe care nu le-as fi facut decat obligata in trecut. Am fost haotica, am fost „academica si gratioasa”, am fost clovn, neasumata si plictisita, sexuala, blocata, echilibrata, am vorbit, am privit mult si cu emotie, am descoperit placerea de a ma preface dincolo de obsesia autenticului. Pentru mine nu este despre energie feminina, desi ea a curs si ne-a agitat spiritele trei luni de zile, este despre bariere personale pe care le sarim zilnic sau nu, despre identitate si politic cu adevarat relevant, despre claritate si prezenta vizibila. Mai este despre frica si a lucra cu ea, de fapt cu orice apare. A fost si este despre multa iubire, despre abandon si putere, in special despre descopeririea puterii, in spatiul performativ si in viata.
Si in timp ce desenez spatiul cu corpul si modific perceptia timpului prin tempo, in timp ce vorbesc si respir cu zgomot sau ma misc din organele interne ma gandesc in continuare cum lucrez cu ceea ce este personal si unde este limita?

(Ruxandra Enache) “Lucrul cu Madalina a insemnat pentru mine o sansa, poate prima, de a-mi infrunta temerile, frustrarile si limitele vizavi de prezenta pe scena. Departe de a fi o experienta confortabila, mi-a dat zi de zi sansa sa adancesc cunostiintele mele despre mine, fara a ma judeca; sa lucrez cu tot ceea ce apare, sa accept fara sa etichetez felul in care ma simteam in ziua respectiva. Un alt aspect esential la care am lucrat a fost asumarea prezentei performative(…) Nu ma asteptam sa mearga atat de in profunzime, sa fie atat de intuitiva, sa ajunga la radacinile problemelor noastre cu noi insene, oferindu-ne in acelasi timp solutii de a lucra cu ele si de a le accepta, in prezent. Simt ca in urma acestei experiente am acumulat lucruri cu care imi doresc sa lucrez mai departe (prezenta, privirea, asumarea corporala, atentia la partener) si simt ca am crescut pe plan profesional si personal. Ma bucur foarte mult ca Madalina a stiut sa ne faca sa ne simtim o echipa, si a avut abilitatea deosebita de a ne face sa rezolvam orice conflict emergent in modalitati lucrative pentru noi si pentru proiect. “
(Andreea David) (…)”am invatat o noua meserie, desi e greu de imaginat ca performativitatea poate sa fie privita ca o meserie.”


Multumiri pentru sprijin ZonaD, Centrul National al Dansului, Wasp.