Vi 27.02.2015    18:30

LIKE CNDB #1// NU TOȚI SUNT EROI

Creat în 2014, spectacolul “Nu toți sunt eroi” a fost prezentat prima oară în cadrul festivalului Temps d’Images, în noiembrie 2014.

Dincolo de a spune istoriile bunicilor noștri cu aspectele lor eroice și banale, povești despre luptă și supraviețuire, „Nu toți sunt eroi” este despre un proces de integrare a unui trecut, proces care are loc în faţa publicului. Lucrăm cu ideea de întregire la nivel personal care provoacă publicul spre chestionarea propriilor „rădăcini”, a propriei stabilități și hrane emoționale.

... a supravieţui celor două războaie mondiale fiind evreu
... a te lupta cu regimul comunist dintr-o închisoare în care ai fost aruncat pentru legături cu Mişcarea Legionară
... a rezista în sistemul comunist până la vârsta de 102 ani trăind pentru familie
.... a fi tot timpul sub urmărirea Securităţii dar a nu te lăsa doborât
... a învăţa să păstrezi „secretul” ...

A spune povestea lor. Împreună.

Cristina Lilienfeld este un coregraf care încercă să scoată în evidență partea de autenticitate din fiecare om și situație cu care intră în contact. Cristina a studiat coregrafia și psihologia căutând punctul în care cele două discipline se întâlnesc.

Smaranda Găbudeanu este actriţă, performer şi păpuşar. După o perioadă de “risipire” în variate experienţe performative, preocupările sale actuale se îndreaptă spre provocarea unor experienţe autentice şi integrarea vieţii personale în creaţia artistică.


„They’re Not All Heroes” is a strongly experiential performance that works with the idea of personal integration and challenges the audience to question their own roots and emotional nurture. Starting from a dialogue with their late grandfathers, the artists seek answers to questions like: what does it mean to integrate your personal past or to re-integrate a past that you know through media or social means? Where are your” roots” when we speak about collective subconscious?
The show addresses issues like freedom of speech, fighting censorship and resistance in totalitarian regimes. Personal interpretations mix with powerful images from the collective memory and create a bridge between subjectivity and objectivity.