Vi 15.04.2016    18:00    hartă

Sâ 16.04.2016    18:00    hartă

Black Hyperbox – the project

Inițiat de: Florin Flueras și Alina Popa

Prezentări de: Bogdan Bălan, Larisa Crunțeanu, Andreea David, Ion Dumitrescu, Florin Flueras, Adriana Gheorghe, Ioana Gheorghiu, Cătălina Gubandru, Anastasia Jurescu, Alexandra Ivanciu, Cristian Nanculescu, Cosima Opartan, Alina Popa, Xandra Popescu.

 

Vineri, 15/ 18h00, Sâmbătă, 16 aprilie/ 18h00, CNDB, Sala Stere Popescu

 

Un punct se alienează de el însuși și devine linie. O linie se alienează de ea însăși și devine pătrat. Un pătrat se alienează de el însuși și devine cub. Un cub se alienează de el însuși și devine hipercub. Black Hyperbox este o dimensiune a alienării generative de experiență prin concept și de concept prin experiență. Black Hyperbox este o minciună productivă, o viclenie spațiotemporală orientată către viitor, în care orizontul conceptual e mutilat prin acțiune și orizontul imaginației e mutilat prin gândire. În Black Hyperbox orice lucru cunoscut se poate transforma într-un black box, într-un absolut necunoscut. Iar necunoscutul poate deveni evident. Black Hyperbox este spațiotemporalitate unde, prin implicarea în cercetările și metodele celorlalți, alienarea sistematică devine o metodă de producție în sine.

 

Bogdan Bălan, Metafora Centrală              

“[...] metafora centrală ne va ghida de acum încolo, ar fi util să aruncăm o privire la un experiment care sugerează puternic natura pur experimentală a sinelui. ” (Th. M.)

                                   

Larisa Crunțeanu, Do as I do as I do as I do as I do

Țin gura deschisă, ochii sunt înfundați în orbite. Țin gura închisă, ochii ies puțin înafară. Țin respirația, ochii ies în afară de tot. Nu le-ar plăcea să îmi cadă un ochi pe podea. Nu le place nici când îmi scap mâncarea, mă pun să o mănânc oricum. N-aș vrea să mă pună să-mi mănânc ochiul.

 

Andreea David, I am Just About to Go Further or I am Just About to Change my Mind

Cum distingem între spațiul concret al teatrului și realitatea spațiului imaginar? Și cum se poate sta între cele două? Dacă mijlocul e începutul?

 

Ion Dumitrescu, Calificat prin neprezentare

Voi fi absent fizic.

 

Florin Flueras, End Dream 2 (Point of Difference)

Cutia neagră a teatrului întrerupe realitatea exterioară cu o realitate a performance-ului. E posibil ca un performance să-și suspende realitatea cu propriile mijloace? Dar nu e și suspendarea parte din performance, performance-ul parte din realitate și realitatea parte din suspendare?

 

Adriana Gheorghe, Spoils

Receptarea unui performance te construiește, implicit, ca subiect. Asta ar fi prada mea. Ferește-te de tine, acela. M-am dedicat unor metode de a deconstrui adresarea, intrând și ieșind din subiectivități, și ascunzând cea mai mare parte din ceea ce te privește. Dar pe mine unde mă duce?

 

Ioana Gheorghiu, Synthetic Sophisms

Testări de reducţii care tind către perfecţiune denotativă şi maximum de sinteză: nu neapărat false, dar neapărat insuficiente.
Nu există nimic altceva în afară de sunet.

C: “Cum se spune alb?” C: “Night.” C: “Nu. White, nu Night.” C: “White.”

 

Cătălina Gubandru, The Tiger in the Box

Tigrul trăiește în junglă. Nici o descriere valabilă.

 

Anastasia Jurescu & Alexandra Ivanciu, Re-sistering

În starea de posesie, Sinele fals posedează Sinele real. Mă întorc împotriva mea. Încerc să îmi omor Sinele și Sinele-Soră. Sunt imitație inversată. Odată conștientă de Soră, devin ea, Sinele ei, rotindu-mă în fundalul adânc al Sinelui. Tribut lui Mary Daly.

 

Cristian Nanculescu, Nici cap nici coadă

Scor pentru acțiuni, mișcări, gânduri, stări, oameni, lucrări și golul din memorie. Conținuturi expuse ce se formează, deformează și se șterg. Interpretarea acestui conținut e denaturată de prezența în spațiul scenic și de imaginația privitorului. Făra început și neterminat.

 

Cosima Opartan, The Sound of the One Hand Clapping

Tutorial pentru auzirea sunetului produs de mâna care aplaudă singură.

 

Alina Popa, End Dream 1 (Point of Indifference)

Arunci un punct în gol să vezi dacă spațiul te ajută să gândești sau să faci.

Fiecare pas deformează terenul. Fiecare deformare deformează pasul.

Miști punctul de indiferență.

O structură apare doar ca să țină împreună vagul.

Lasă punctul singur în cutia neagră și privește.

 

Xandra Popescu, Dacă vrem ca lucrurile să se schimbe, ele vor trebui să rămână așa cum sunt

Cum să construiești o metodă? Mă gândesc bine și scriu o metodă. E o metodă bună. Îmi place. Dar parcă-aș vrea o metodă mai bună. Mi se spune că până găsesc metodă mai bună, aș putea folosi metoda bună. Refuz. Nu voi accepta nimic mai puțin decât metoda optimă.

 

EN >>

 

A point alienates from itself and becomes a line. A line alienates from itself and becomes a square. A square alienates from itself and becomes a cube. A cube alienates from itself and becomes a hypercube. Black Hyperbox is a dimension of productive alienation from concepts through experience and from experience through thinking. Black Hyperbox is a productive lie, a future-oriented spatiotemporal ruse, where the conceptual horizon is mutilated through doing and the horizon of imagination is mutilated through thought. In Black Hyperbox, any known can be black-boxed and the unknown can turn out to be most banal. Black Hyperbox is a spatiotemporality where, through the inevitable involvement in someone else's method and research, systematic alienation becomes a method of production in itself. The theatre's black box was here for a while, striving to empty the reality and make space for other worlds to be produced. Black Hyperbox is next.