Interviu cu creatoarea şi performera din „Interruptor”, Cristina Maldonado

Interviu cu creatoarea şi performera din „Interruptor”, Cristina Maldonado. Traducere din limba engleză de Alex Bălă.

Unele dintre creaţiile artistice care-mi plac cel mai mult sunt construite pe acest principiu: prin materialitate vorbeşti despre lucrurile pe care eşti incapabilă să le exprimi. Interruptor este o instalație-performance care poate fi experimentată doar de către un singur utilizator, timp de 45 de minute, timp în care se suspendă temporar felurile în care percepem în mod normal spaţiul, timpul şi graniţele dintre „Tu” şi „Eu”. Utilizatorului îi este propus un mediu în care felul cotidian în care ne folosim de comunicare şi de protocoale ei sunt scurt-circuitate, iar el sau ea trebuie să găsească o modalitate proprie de a construi un dialog, folosindu-se numai de obiecte şi imagini.

Cristina Maldonado a creat un performance extrem de emancipator pentru spectator, cu o comunicare din ce în ce mai profundă între ea şi „străin” prin intermediul acelei instalaţii. Regulile performance-ului ei interactiv sunt clare, ceea ce creează o zonă de confort, iar o bună parte din merit e al artistei pentru prezenţă şi conexiune. Concepte similare de gesturi active şi interactive în artele performative ar putea contura modul prin care vrem să stabilim o legătură în viitorul apropiat. În urma vizitei sale la Bucureşti, Maldonado a fost de acord să-şi explice metodele. Despre perfomance în sine poți citi aici

Cred că mintea ta e plină de tot felul de lucruri care te fac atât de generoasă ca artistă.

Mă bucur să aud ideea asta exprimată verbal. Adică să primesc feedback, pentru că n-am ocazia să-i întâlnesc pe oameni după performance, în afară de organizatori. Oamenii au doar varianta redactării unui bilet atunci când pleacă. Vreau să le citesc pe toate când ajung acasă.

Nici nu mai ştiu ce am scris.

Creierul e cumva secătuit după intervenţie şi cred că măcar a scrie un bileţel e mai bine decât a încerca să vorbeşti, pentru că nu poţi verbaliza prea mult.

Cum ai început să-ţi alegi obiectele? Funcţionează la un nivel extrem de simbolic: elemente din natură, acele cărţi mistice similare celor din tarot, dar şi chestii practice ca banda adezivă, foarfeca şi aşa mai departe. Cum au ajuns toate la un loc?

E o chestie la care m-am tot gândit, pentru că obiectele sunt singura metodă prin care pot controla performance-ul. Trebuie să mă asigur că există terenuri comune, dar şi limite. Primul motiv pentru aceste alegeri încorporează obiecte de care sunt atrasă, care îmi atrag atenţia în viaţa mea de zi cu zi: lucruri care ne înconjoară, familiare dar poate dispensabile: fleacuri, poate – ai observat bateriile, sau lucruri desperecheate sau uitate pe care le ai din copilărie – zaruri sau cărţi. Cărţile sunt dintr-un joc mexican numit lotteria. Imaginile sunt folclorice, într-un fel. Mă gândeam la nişte universuri de care ar trebui să aparţină fiecare dintre aceste obiecte. Obiectele de birotică reproduc un mediu profesional. Sticla e elementul de bază în activitatea mea.

Articol scris de Dana Bergheş pentru Sub25. 

Citeşte integral aici.