Ma 13.04.2010    07:00

Seară de film >> Jan Fabre, marţi, 13 aprilie, ora 19.00, Sala Rondă

Requiem for a metamorphosis
2007

Jan Fabre îşi creează propriul Recviem. Va fi o adunare teatrală pentru morţi, având viaţa în centru. Fabre reîntoarce moartea în centrul vieţii, acolo unde chefuim şi dansăm, unde moartea este venerată precum parte a unui ciclu gata mereu să reînceapă.
Moartea este un moment încărcat cu o tăcere misterioasă. Dar şi un concert asurzitor de amintiri, imagini, bucăţi şi crâmpeie dintr-o viaţă pierdută. În moarte, viaţa se întoarce ca dezordine: un puzzle din anecdote, trivialităţi, spaţiu privat şi mortalitate sublimă.
Moartea este plină de lacrimi, dar dincolo de această jale, apare mult după sau chiar în acel moment râsul batjocoritor al vieţii. Iar şi iar. Moartea brutalizează viaţa. Viaţa brutalizează moartea.
În lumea noastră nu suntem siguri cum să abordăm moartea. Deşi de fapt ştim foarte bine cum: ţinându-ne cât mai departe cu putinţă. În acest mod, negăm unul dintre cele mai profunde mistere ale vieţii. Moartea nu este un eveniment clinic. Este o transformare, sufletul merge mai departe, corpul se veştejeşte, pielea se usucă şi dispare. Pământul, cu marea sa grămadă de morţi, îşi înfinge colţii în ceea ce rămâne, înfometat şi neobosit. Iar la scurt timp după, viaţa ne urlă din nou în faţă. Îmbătrânind şi putrezind. Asta e tot. Însă în fărădelegea sa eternă, se revarsă cu o energie neînfrânată. Ca marea lovind nisipul. Fără sfârşit, fără început.
Recviem e o adunare pentru morţi. Fabre ne poartă în cripta morţilor. El ia pulsul şi temperatura morţilor şi dă din şold. Adunarea morţilor e un festin, de adio, pentru un nou început.


Jan Fabre (născut în Antwerp, 1958) e un artist cu o traiectorie prin mai multe discipline. De-a lungul carierei sale de 30 de ani, s-a exprimat ca pictor, coregraf, regizor de teatru şi operă, şi autor. Demersurile sale artistice sunt dominate de căutarea unei utopii în care oamenii să poată trăi pe baza forţei lor interioare, fără temeri şi violenţă socială. Ambiţia sa este reîncarnarea omului într-un corp liber şi puternic. Un corp care s-a împăcat cu propria-şi natură, impulsuri şi instincte. Un corp care şi-a dezvoltat concomitent individualitatea animală şi spirituală, devenind capabil de noi demersuri, cu noi modalităţi de a vedea, simţi şi comunica.