Sâ 12.12.2009    08:00

Sâmbăta Sonoră >> 12 decembrie, ora 20.00, Sala Rondă

Umorul nu este o chestiune între creator şi Creator, ci între creator şi destinatar; el ţine de o relaţie socială. Ab absurdo, el pote însă fi delivrat în cazul tristei situaţii în care lipseşte un limbaj comun şi ca solilocviu. Creaţia muzicală permite aceastea pentru că este prin excelenţă ne-naturală. Stravinski explica într-o prelegere că ciripitul păsărelelor sau susurul râului de munte pot constitui cel mult un punct de plecare în construcţia muzicală, dar aceasta ţine fundamental de raţiune, fiind astfel artificială: are nevoie de receptare, refută solipsismul, anulează singurătatea.

A vorbi serios despre comic poate părea paradoxal. Însă, în spiritul lui Wittgenstein, clădim opera de week-end doar pe glume pentru că acestea amplifică paradoxurile fundamentale ale limbajului. Simţim mândria de a-l performa intimă teoriei comediei. Vom râde prin antichităţi în care umorul se construia simplu prin vaudeville-uri, vom râde de râs, vom sângera (adânc) râzând la ironii. Vom trece prin diferite tehnici de la gaguri la cover şi mash-up-uri căutând repere între un comportament prosocial vs. babă cu mitralieră prin muzici demne de fun-ul de sâmbătă.

Ne-am dat seama că umorul este valabil şi profund doar în chestiunile trase voluntar, cu cadenţă accelerată: dacă limbajul comun lipseşte, umorul din muzică tinde să se disipeze printre nicovală şi scăriţă ca o rafală de gloanţe oarbe.

Vă simţiţi îmbătrâniţi?


sambatasonora.blogspot.com