Totul e relativ

De când merg la spectacol cu conștința faptului că trebuie să scriu despre el, altfel mă uit și mă gândesc. Așa cum i-am mărturisit aseară Mihaelei Endorfine Dancs, Coregrafie de grup m-a îngrijorat din cauza asta. Am plecat din sală cu un sentiment plăcut și cu zâmbetul pe buze din cauza finalului energetic și simpatic, dar cu întrebarea eu ce o să scriu. Ea nu părea îngrijorată din cauza asta, o să scrii despre ce ai simțit, mi-a zis ea cu zâmbetul de șoricel ștrengar pe care i-l cunosc prietenii.

Am întrebat-o și pe Mădălina Dan, lângă care am stat în sală. Mi-a spus că nu și-a dat seama că atât de aproape este Colectiv și că pe ea asta a impresionat-o foarte tare și că spectacolul este și despre asta. Altcineva mi-a zis că este despre diversitatea tipologiilor corporale și de mișcare. În fine altcineva mi-a spus că i-a plăcut fiindcă e un spectacol onest.

De dimineață m-am trezit cu o altă idee. Totul e relativ. Albastru e albastru și verde și gri petrol. Interpretările (publicului, dar mai ales interpretarea performerilor) sunt relative. Corpurile sunt relative unele la altele - Coregrafie de grup e o improvizație structurată, o interacțiune cu mintea privitorilor în care mișcarea se ordonează treptat, cu surprize, pauze, crescendo și energie pură.

 

text scris de Dany Kozak