Să nu-ți fie frică de Cristina Maldonado

Eu unul nu mă duc la spectacol pentru a fi abuzat și cred cu tărie că cei mai mulți spectatori sunt de acord cu mine. E o discuție mai veche pe care o am cu creatorii de performance-uri, pe care îi încurajez și pe această cale să ofere dacă nu entertainment, măcar ceva pozitiv. Aveți milă de spectatorii voștri, probabil au avut deja o zi grea la serviciu. Mai adaug că mi-e frică de performance-uri one on one și de cele participative, cu implicarea publicului. Nu-mi place să ies din zona de confort pe care mi-o oferă scaunul de spectator, nu vreau reflectoarele pe mine și, în cuvintele unei prietene, "am dificultăți emoționale pe zona relaționărilor".

Acestea fiind zise, vă dați seama că nu m-am grăbit să mă înscriu la The Stranger Gets a Gift Service – Interruptor (Republica Cehă), instalație-performance, putând fi experimentată doar de către un Utilizator (45 de minute). Totuși soarta a făcut să o întâlnesc pe Cristina Maldonado în persoană. M-a cucerit personalitatea ei deschisă, de om fain și am hotărât că nu are de ce să-mi fie frică de spectacolul ei.

Spectacolul seamănă cu Cristina: e deschis, e fain și nu are de ce să îți fie frică de el. Imaginează-ți două coli albe suprapuse ca singur canal de comunicare între doi oameni. Poți face orice, poți crea, poți încerca să comunici. Poți încerca să afli lucruri despre celălalt, poți să spui lucruri despre tine, poți coregrafia o interacțiune cu celălalt. După, e prilej de reflecție despre ce înseamnă suprimarea unui simț, auditiv, cum te poate influența constrângerea în procesul creativ sau comunicare și, în fine, în ce măsură ești structurat pentru colaborare. La ora asta programările sunt făcute până în ultima zi de #ReDance, așa că nu mă pot decât bucura pentru cei care au avut curaj și le doresc o experiență la fel de plină de înțeles, așa cum am avut eu parte. Mulțumesc, Cristina.

 

text scris de Dany Kozak