Interviu cu Larisa Crunţeanu, curatoarea festivalului News from Polska

În perioada 31 martie-9 aprilie 2017 are loc la Centrul Național al Dansului ediția a treia a unui festival de performance care aduce unii din cei mai interesanți artiști polonezi ai momentului la București. Am discutat cu Larisa Crunțeanu, curatoarea evenimentului, acum stabilită la Varșovia, despre munca la acest proiect și mizele prezentării lui în spațiul bucureștean.

 Acum un an te-ai mutat din București, unde co-curatoriai Atelier 35 și unde erai activă de mult timp, în Varșovia. Ce a determinat această decizie și ce a însemnat, retrospectiv, pentru practica ta?

Activitatea îndelungată în spațiul Atelier 35 (co-curatoriat alături de Xandra Popescu) a fost posibilă datorită unui cumul de factori. Unul dintre cei mai importanți a fost suportul necondiționat al partenerului meu de viață. Așa că atunci când i s-a propus să colaboreze cu o companie poloneză am considerat că e rândul meu să dau dovadă de același suport și l-am încurajat să accepte și să ne relocăm în Varșovia. Cu alte cuvinte, it was love and money.

Decizia s-a dovedit a fi una foarte bună, atât pe plan personal ci și profesional. Am început să descopăr scena locală de arte performative, precum și pe cea de arte vizuale, să lucrez cu artiști și instituții locale, să văd similarități și diferențe în termeni de subiecte, trenduri, strategii de supraviețuire, politici. Migrez între cele două lumi și cred că asta se vede și în activitatea recentă. După experiența de anul trecut când am curatoriat The Telenational Dream (proiect de artă video și film cu artiste/iști de origine română și nu numai) în Varșovia, acum curatoriez News from Polska #3 (festival de arte performative cu lucrări ale unor artiste/iști de origine poloneză și colaboratoare/ri internaționali) în București.

Povestește-mi câteva impresii despre scena de arte vizuale și performative din Varșovia. Cu inevitabilele comparații cu scena din București. Cât e de accesibilă unui nou venit, cât de dinamică, cât de relevantă pe plan național și internațional?

În Varșovia, spațiile care expun artă vizuală contemporană sunt predominant instituții și galerii comerciale. Foarte puține inițiative non-guvernamentale non-comerciale. Acesta a fost un prim aspect care m-a surprins, venind din București unde mă obișnuisem să creez și să experimentez artă generată în contexte autogestionate. Artele performative lucrează după o logică ușor diferită, probabil pentru că Polonia are totuși o tradiție lungă de teatru independent. Varșovia are spații independente de teatru și dans, unele dintre ele oferind platforme financiare stabile pentru producția de noi spectacole. Privind în ansamblu, cred că scena culturală din Varșovia are un aer mai ‘vestic’. Două posibile cauze ar fi influența țărilor apropiate – Germania, Olanda, Suedia, și bugetele mai generoase și decentralizate care au dus în timp la structuri organizaționale mai stabile.

Deschiderea față de nou-veniți – mi-e greu să compar cu Bucureștiul, unde nu mă simt un outsider. Ce pot spune e că Varșovia are mai multe programe internaționale – rezidențe, seminarii, congrese, ceea ce înseamnă că instituțiile au ceva mai multă experiență în lucrul cu străinii. Pe de altă parte, în București majoritatea organizatorilor își comunică evenimentele și textele atât în română cât și în engleză, ceea ce face mai ușor să fii up to date cu agenda culturală, practică nu foarte generalizată în Polonia.

Legat de texte, există o diferență în felul în care se comunică cu publicul, mai ales când vine vorba de instituții publice. În Varșovia am avut de mai multe ori ocazia de a citi texte complexe, care necesitau lecturi multiple pentru a fi înțelese. Și nu în catalogul expoziției, ci în comunicarea către publicul larg. Ori în România dorința de accesibilizare a produselor sau proiectelor culturale implică adesea o simplificare exagerată a textelor. Nu vreau să spun neapărat că un model este mai bun decât altul, dar acesta e un aspect ce m-a făcut să fiu atentă la tipul de întâlnire cu publicul și dinamica pe care componenta textuală a unui proiect o produce.

Cât de repede ai început să activezi pe scena din Varșovia și în ce mediu?

După aproximativ jumătate de an de la relocare am curatoriat The Telenational Dream în Kino Iluzjon din Varșovia.

 

Cum ai început să pregătești proiectul pe care îl vrei prezenta la CNDB, News from Polska?

​Colaborarea cu Institutul Polonez a început în toamna​ lui 2016, când am curatoriat proiectul de performance și cerc de lectură Hipercub presat între paginile unui .pdf, la Fabrica de Pensule din Cluj. Artiștii invitați erau Alina Popa, Adriana Gheorghe, Ioana Gheorghiu și Florin Flueraș, membrii ai platformei de performance și teorie Black HyperBox, din care fac de asemenea parte. În pregătirea proiectului, la un moment dat am jonglat cu posibilitatea de a-i avea ca oaspeți pe Brud, o grupare colaborativă hibridă căreia m-am alăturat în Varșovia. Institutul Polonez nu a putut să suporte inițiativa, dar formatul propus la Cluj li s-a părut interesant, așa că am început să discutăm despre o posibilă colaborare în cadrul News from Polska 2017. După primele discuții a urmat perioadă de cercetare – cunoșteam deja activitatea a câtorva coregrafi și performeri din jurul spațiului KEM din Varșovia, curatorul Mateusz Szymanówka tocmai organiza un showcase de performance polonez unde am văzut câteva spectacole, Nowy Teatr pregătea un alt showcase de teatru și dans însoțit de o publicație pe care am avut ocazia s-o consult puțin în avans. Cam asta a fost baza de la care am început lucrul la selecție și concept în decembrie 2016.

 

Care este tema festivalului și cum răspund piesele selectate la această temă?

Tema ediției 2017 a News from Polska stă sub titlul The Tickler and The Ticklee și este inspirată de un concept din psihologia de dezvoltare (sistemele de eferențiale) aplicat asupra discursului interior. Aceste sisteme sunt o modalitate a creierului de a controla acțiunile pe care le întreprindem. Un soi de copie indigo care precede originalul.

Copiile eferente sunt identice cu semnalele motorii și emise deodată cu acestea, pentru ca apoi să fie comparate cu inputul senzorial. În urma comparației, creierul ajustează și perfecționează acțiunile motorice. Aceleași copii ne informează și asupra autorului unui input – de aceea nu ne putem gâdila singuri, pentru că știm că acțiunea e autodeterminată. La începutul sec 20, Lev Vygotski scria că vorbirea fără interlocutor este o condiție ci nu o consecință în formarea gândirii și că acesta începe prin imitarea vorbirii celor din jur.

Altfel spus, interiorizarea vocilor exterioare este o condiție a dezvoltării propriei voci. Spre deosebire însă de o acțiune motorică, în cazul dialogului interior sistemele eferențiale nu funcționează la fel de clar în identificarea surselor. Lucrările selectate în News from Polska #3 pot fi plasate pe acest teritoriu fie din perspectiva textului sau coregrafiei, fie din perspectiva efectelor pe care le produc live. Text prescriptiv de origine religioasă, dialogul cu o persoană iubită imaginară, vocea consumeristă care coordonează dorințe și înfățișări, corpul izolat în care copiile eferente sunt ignorate și nu informează noi mișcări – sunt doar câteva descrieri ale unora dintre performance-urile ce vor fi prezentate în festival.

 

De ce zonă aparțin aceste piese – se axează pe mișcarea corporală sau mai degrabă dezvoltă dimensiunea teoretică, speculativa a dansului? Și cât de reale și utile sunt aceste categorii în practica ta curatorială?

Categoriile sunt concepte pe care le iau în calcul și cu care lucrez mai ales atunci când sunt parte constitutivă într-un proiect curatorial și pot determina așteptări ce vor influența radical percepția asupra acestuia. Fără să plasez punctual anumite lucrări în anumite categorii, pot spune că ediția 2017 a festivalului News from Polska prezintă atât practici speculative care deconstruiesc și epuizează ideea de dans, cât și exemple de virtuozitate în coregrafie, de texte dramaturgice complexe și experimente interdisciplinare. Deși este un festival de arte performative, am încercat să introduc un contrapunct ce aparține unei alte categorii. The Tower(regia Karolina Bregula) este o formă de operă pentru film, deci o lucrare time-based, dar care nu este live. Aceasta va fi proiectată pe 9 aprilie, înainte de concertul ZONE-L care încheie parcursul curatorial The Tickler and the Ticklee.

 

Care sunt, pentru tine, mizele prezentării acestui proiect la CNDB și în spațiul bucureștean în general?

CNDB a jucat un rol important în parcursul meu: acesta este contextul în care am fost expusă la practici contemporane multidisciplinare și am lucrat pentru prima oară cu performance. O miză personală ar fi, așadar, recunoașterea acestei influențe, precum și evaluarea, atât a mea cât și a Centrului, la mai bine de 7 ani de când n-am mai lucrat în interiorul lui, în speranța unei reconectări. O altă miză este conștientizarea și negocierea categoriilor, că tot vorbeam mai devreme despre asta. Experiențele anterioare în curatoriat de performance au fost programe de sine stătătoare, prezentate în contexte de artă vizuală (Ghid pentru un comportament innacceptabil la MNAC și Scrisorile pierdute. Între cubul alb și cubul negru de la Atelier 35 împreună cu Xandra Popescu, și Hipercub presat între paginile unui .pdf la Fabrica de Pensule cu Black HyperBox). Multe dintre lucrările participante au fost create sau adaptate pentru aceste programe în care conceptul a fost parte constitutivă care adeseori a precedat lucrările, iar prezentările s-au făcut cu mijloace tehnice limitate, în spații parțial sau deloc adaptate pentru performance live. Ori News from Polska este un festival găzduit în black box. Structura este una multianuală, fiecare ediție este un nou episod independent dar nu autonom, există un soi de negociere între așteptările ridicate de ceea ce a fost și viziunea a ceea ce ar putea să devină de la un an la altul. De asemenea, experiența propusă publicului este una de spectator izolat de spațiul în care se performează, prin inerenta separare dintre gradene și scenă. Încăpățânarea de a lucra cu metode curatoriale împrumutate din white cube într-un context de black box este un experiment atât pentru mine cât și pentru scena locală, cred.

Interviul realizat de Cristina Bogdan, Revista Arta. 

Citeste interviul integral aici