Andreea Novac: Spectacolul nu se mai întâmplă exclusiv pe scenă, ci, mai mult sau mai puţin conştient, se mută în interiorul fiecăruia dintre cei prezenţi în sală

Festivalul Like CNDB s-a încheiat zilele trecute și ne bucurăm că am reușit, cu această ocazie, să vedem câteva spectacole de dans contemporan și să asistăm la discuții și dezbateri cu diferiți coregrafi și dansatori.

Unele momente de dans ne-au plăcut foarte mult, altele ne-au determinat să ieșim din zona de confort și să înțelegem și mai bine acest tip de artă.

Și ca să aflăm și mai multe detalii despre Centrul Național al Dansului (CNDB), despre acest festival care a avut un rol foarte important chiar de la prima ediție, dar și despre subiecte mai atipice (spre exemplu: dans terapia), am stat de vorbă cu Andreea Novac – una dintre cele mai apreciate coregrafe și dansatoare din tânăra generație. Mulțumim mult pentru răspunsuri și pentru lămuririle oferite.

Festivalier: Când v-ați decis să alegeți dansul contemporan?

Andreea Novac: Am ales dansul contemporan instinctiv şi emoţional. O vreme i-am spus curaj, apoi inconştienţă (în sensul pozitiv al cuvântului, de aruncat cu capul înainte şi gândit mai apoi), acum îi spun cea mai bună decizie a mea până în acest moment. Prin 2002 am fost la primul meu atelier de dans contemporan, la MAD (MultiArtDance). Îmi plăcea tare mult cum mă simţeam la atelier, dar nu înţelegeam mai nimic din ce se întâmpla acolo. Aveam însă senzaţia că pot exprima ce vreau eu şi cum vreau eu, şi peste toate acestea, mă simţeam foarte creativă. La 20 şi ceva de ani, pentru mine, aceastea erau nevoi principale. Aşa că am hotărât, brusc şi brutal şi fără să ştiu vreo clipă ce avea să urmeze, să renunţ la psihologie şi să dau admitere la coregrafie.

Festivalier: În 2005 ați avut primul proiect personal, mai exact Are you going with me?, spectacol prezentat în cadrul unui festival organizat de Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Privind în urmă, ce a însemnat acest moment? V-a fost de ajutor faptul că a avut loc în cadrul unui festival?

Andreea Novac: A trecut ceva vreme de la Are you going with me şi nu-mi mai amintesc prea multe detalii despre unde, când şi cum s-a întâmplat. Cred totuşi că a fost primul meu moment coregrafic în UNATC şi l-am prezentat în Uşi Deschise. Sper să nu greşesc. Nu a avut prea mare importanţă contexul în care l-am prezentat. Era prima mea lucrare, avea 5 minute şi eram vrăjită.

Festivalier: Acum, în 2017, vorbim despre un alt festival – LIKE CNDB, care în momentul lansării a marcat revenirea în forță a Centrului Național al Dansului. Cum vedeți acest festival în prezent și care credeți că ar putea fi rolul acestuia în viitor pentru dansul contemporan din România?

Andreea Novac: Îmi amintesc bine lansarea festivalului (căci la momentul respectiv eram încă una dintre persoanele care se ocupau de comunicare în cadrul CNDB), îmi amintesc curtea plină şi sala neîncăpătoare, sentimentul că iată, se poate! În anii care au trecut de atunci festivalul s-a maturizat şi a căpătat forţă artistică şi forţă a ideilor. LIKE CNDB a fost şi cred/sper că va continua să fie despre idei, despre idei care circulă, despre feed-back, despre preocupări diverse şi estetici diferite, despre dialog între artişti şi public. La momentul în care s-a lansat îmi părea cel mai viu festival la care am luat parte. Îi urez să rămână aşa.

Citeste interviul integral aici.